Intarcarea iepurasilor

Cu cat puii de iepure au fost mai bine obisnuiti (inca din perioada alaptarii) sa consume hrana vegetala, cu atat vor suporta mai usor criza cauzata de trecerea de la regimul lactat la cel vegetal. Pentru a reduce din efectele acestei crize, intarcarea trebuie sa se faca in mod treptat, respectiv, iepurasii vor fi izolati in timpul zilei de mama lor (3 – 4 zile la rand) si vor fi lasati sa suga numai noaptea. In aceste zile li se va administra paine inmuiata in zer sau lapte, amestec umed de uruieli, lucerna, trifoi palit etc. Pentru a preveni congestionarea ugerului la iepuroaica – mama, nu se vor indeparta cu ocazia intarcarii toti puii deodata, ci numai cate 1 – 2 in fiecare zi (prima data masculii sau puii mai bine dezvoltati, iar apoi in decurs de 4 – 5 zile si ceilalti). In mod obisnuit, la varsta de 4 saptamani se intarca puii destinati productiei de carne, iar la 8 saptamani cei destinati reproductiei. Ideea intarcarii timpurii a iepurasilor nu este noua si a fost experimentata cu succes de crescatorii americani si de certatorii francezi. Este cunoscut faptul ca iepurasii incep sa iasa din culcus la varsta de 12 – 15 zile in timpul verii si la 18 – 21 zile in timpul iernii. Iepurasii la aceasta varsta pot sa consume nutreturi diferite de laptele matern. Practicand intarcarea la 3 saptamani este suficient sa se administreze o hrana care inlocuieste laptele numai 7 zile, deoarece la varsta de 4 saptamani iepurasii consuma zilnic o cantitate de apa egala cu 20% din greutatea lor vie. Intarcarea la 14 zile permite montarea femeli, imediat dupa fatare. In mod firesc, succesul metodei este strans legat de conditiile de crestere, deoarece toate animalele trebuie sa fie intr-o stare de sanatate perfecta. In caz contrar se poate ajunge la situatii dezastruoase. Cresterea foarte rapida a iepurasilor alaptati de iepuroaica face sa se presupuna ca laptele acesteia este foarte bogat in substante nutritive. Tinand seama de faptul ca iepurasii incep sa iasa din cuibul lor la varsta de 12 – 15 zile de la nastere in timp de vara si la 18 – 21 zile in timp de iarna, ca incep sa caute hrana pusa la dispozitia lor cateva zile mai tarziu si, in sfarsit, ca inlocuirea primilor dinti de lapte are loc chiar la varsta de 21 – 22 zile, intarcarea timpurie (la varsta de 21 – 29 zile) s-ar putea practica destul de usor, prin administrarea unor amestecuri de fainoase cu lapte, in stare lichida sau sub forma de praf de lapte. Toate aceste nutreturi combinate, anume destinate intarcarii, trebuie completate corespunzator cu substante minerale solubile in apa de baut, pe langa fanul si nutreturile combinate. Intarcarea traditionala (la 30 – 40 zile) si cea tarzie ( la 50 – 56 zile ) fac parte din practica curenta si sunt usor de aplicat. Revenind la intarcarea timpurie se constata ca iepurasii incep consumarea spontana a hranei suplimentare la varsta de 21 zile in lunile calde si la 25 zile in cursul iernii. Din clipa in care incep sa consume hrana suplimentara, laptele matern ocupa pentru ei un loc de importanta secundara. In primele 4 – 5 zile de hranire mixta, iepurasii ingera substanta uscata din hrana suplimentara si laptele matern in cantitati egale. In momentul intarcarii (12 – 30 zile ), hrana suplimentara reprezinta 65% din alimentatie, iar laptele matern 35%. Cu cat iepurasii au avut in primele 25 zile de viata mai mult lapte matern, cu atat vor consuma mai multa hrana uscata in momentul intarcarii, adica tocmai in momentul in care cresc cerintele nutritive ale iepurasilor si scade cantitatea de lapte matern produs. In privinta productiei de lapte a iepuroaicei, se stie ca in prima zi de lactatie ea produce aproximativ 40 g lapte, pentru a ajunge la cca 220 g dupa 20 de zile (cu o medie zilnica de 140 g). Asadar se constata o puternica crestere a productiei de lapte in cursul primelor 3 saptamani, urmata de o descrestere, de asemenea foarte accentuata. Deci, iepuroaica atinge maximum productiei zilnice de lapte la 21 – 22 zile de la fatare (220 g) ; la 42 zile productia scade la 110 g ; la 60 zile, ea scade la 60 – 70 g, iar la 70 zile, la 40 -45 g. In realitate, atunci cand alaptarea se prelungeste pana la 60 zile de la nastere, cat mai reprezinta aportul matern in alaptarea unui iepuras de cca 2 Kg greutate vie ? Cantitativ aproape nimic, fiind mai curand o manifestare de lacomie, de viciu sau de distractie din partea iepurasului. in cursul primei saptamani de viata, un iepuras poate consuma in 24 h o cantitate de lapte egala cam cu 15 – 20% din greutatea sa. Acest consum se reduce pe masura ce animalul ingereaza alte nutreturi. Este deci convenabil sa se practice intarcarea cat mai curand posibil. Intr-adevar, intarcarea conditioneaza – in fiziologia animalului tanar – declansarea mecanismelor digestie si asimilarii nutreturilor in celelalte perioade ale vietii sale si indeosebi, in perioada care urmeaza intarcarii. Astfel, in lumina tehnicilor de alimentaie moderne si rationale s-a ajuns sa se recomande intarcarea timpurie a iepurasilor, pentru ca ei sa poata fi pusi cat mai repede posibil la acelasi regim de alimentaie ca si adultii, regim care conditioneaza o crestere rapida in a doua perioada a existentei lor si totodata o productie de carne de calitate superioara. Este recomandabil ca ratia suplimentara de lapte praf si aminoacizi, suplimentata corespunzator cu substante minerale si vitamine ( spre a se putea realiza intarcarea timpurie ) , sa fie pusa la dispozitie iepurasilor in primele zile ale iesirii lor din cuib, dupa principiul hranirii la discretie. In acest mod animalele in curs de intarcare au posibilitatea liberei alegeri intre laptele matern, alimentatia suplimentara si ratia pusa la dispozitia mamei. Administrarea acestor nutreturii va trebui continuata, cel putin timp de 10 – 15 zile si dupa intarcare.